Aventuri in Yemenia

Ziua 1 - plecare .

Zborul spre Yemen a fost cu escala la Roma. Mi se pare normal, de mult stiam zicala aia cum ca toate drumurile duc la Roma. Uite ca de data asta, drumul meu a trecut prin Roma.
Am plecat insotit de inca 10 persoane din care numai 3 mai fusesera pe aici. De la ei aveam majoritatea informațiilor despre aceasta țară. Si tot ei imi oferă conexiunile minime, necesare pentru a intelege lumea de aici.
Escala din Roma s-a lasat cu o scurta peripetie asemanatoare cu aventurile traite la 17-18 ani la marea noastra neagra. In cele 6 ore ale escalei din portul aerian, am avut nazuinta sa belesc ochii si prin marea capitala a romanilor. Am calculat ca un timpul maxim de asteptare a trenului plus drumul pana in centrul orasului nu are cum sa sara de 1 ora dus.
Asta plus inca 2 ore la check in, imi lasa lejer o juma de ora de cascat gura in jurul coloseumului.
Dar evident ca nu s-a intamplat asa. Am ajuns la gara terminal pentru a intelege asta, atunci cand am hotarat impreuna cu un coleg ca trebuie sa lasam naibii drumetia pana la ruina, ca pierdem avionul. Atat de mare s-a creat panica, incat nici macar nu am mai cumparat bilet pentru intors si asta pentru ca ne-am intors fix cu alcelasi tren cu care venisem.
Si uite asa am ajuns sa fac blatul pe CF ale italienilor cu gandul fixat la motivele pentru care astia nu ne sufera. Si asta pentru 4 minute de Roma. Norocul nostru a fost ca nasul era cel mai probabil cu o ragazza la telefon iar pofta lui de a verifica biletele era proportionala cu dorinta noastra de a-i vedea sepcalia. I-am intins biletele de dus si fara nici ezitare le-a mai taxat odata.

Ajunsi cu bine inapoi in aeroport, am vazut si prima dovada de iubire si intelegere a occidentalior pentru Yemen. La poarta G10 unde trebuia sa apara avionul de Sana’a nu era nici o miscare. Langa noi la poartile alaturate, zumzet mare. Toate neamurile de avioane veneau, incarcau-descarcau pasageri, numai la noi cucu… Curios ca la ora asteptata am fost cu totii invitati sa ne imbarcam. Unde? Intr-un autobuz, care dupa ce s-a plimbat cativa km buni prin aeroport, ne-a lasat fix la marginea lui sa ne imbarcam in avion. Am fost uluit ca a avut totusi permisiunea sa decoleze dupa o pista. La ce paranoia simtisem, ma asteptam sa-i puna barcute in loc de roti sa sa-l trimita pe undeva pe mare sa-si ia zborul.
In fine, dupa un zbor de aproximativ 6 ore am aterizat si povestea zilei s-a terminat la hotel Sheraton.