Am făcut o săptămâna de când sunt aici. Am avut parte de experiențe noi, cum ar fi spălatul la mașina de spălat manuală. Celor ce nu știu ce-i asta, nu ma obosesc sa le explic, oricum nu-i interesează. Ah!!! și n-am cuptor cu microunde! Unde dracu poate ajunge promisiunea de lume modernă, dacă nu-mi pot iradia zilnic fiecare particulă de mâncare? Eh, în fine!
Am promis ca voi continua "aventurilii"și asa voi face!
Spuneam data trecută de Somalia. E țara care își împușcă semenii care îndrăzneau să se uite la meciurile de fotbal ale campionatului din africa de sud. Este deasemenea țara care aduce nesiguranță în transportul maritim din zonă.
Nu este cazul aici! Dar se simte apropierea.
Din africa de est s-a importat consumul de Khat. Este un obicei general pe aici consumul regulat și parcă fără frână. Consum la volan, consum la munca pe schelă, pretudindeni. E drept sunt și abstinenți, dar destul de rar vezi asa ceva.
La ei consumul se face prin mestecarea frunzelor un timp îndelungat și trecerea subiectului în ușoară euforie și deasemenea au efect energizant. La noi se consuma prin inghitire, se bea adica. E alcool nu va speriati! Aici n-au stiri la ora 5, nu stiu efectele de Khat.
Nervozitate, agitație, neliniște, pierderea poftei de mâncare... semne clare ale dependentei de... internet! Cam asta s-a simțit pe aici prin vila pe la noi în perioada postului de internet, provocat de terțe cauze (ultimele 3-4 zile).
În mod voit am amestecat poveștile, chiar m-am amuzat gândindu-ma dacă nu cumva lăsasem subiectul deschis în așteptarea penei de comunicare... nu-s dispus să conectez poveștile și lăsând ridicolul la o parte, am reflectat mult dacă o pot încadra la dependenta, la urma urmei e la mijloc nevoia de comunicare.
Am schimbat nevoia unui telefon mobil cu semnal cu nevoia unui PC conectat. De demult am renunțat și la TV în favoarea aceluiași aparat.
Cu buricele degetelor mângâind ușor tastatura, cu ochii pironiti in monitor și cu urechile ciulite la sunetele scoase de aceeași mașinărie, acuz ca sa ma pot scuza.
Civilizația asta, într-un mod greu de înțeles pentru noi, nu se stratifica social în funcție de posibilitățile materiale. Întâlnești în același grup directori cu simpli muncitori, cum am văzut eu, greu chiar foarte greu fiind sa descoperi persoana importanta din gloata.
Spun greu de înțeles pentru ca noi, practicanți de shopping și purtători "discreți" ai unor valori deseori proporționale cu multiplii de $$$, nici nu consideram obiceiul asta ca fiind unul civilizat.
...Ma gândeam ca nici eu nu-s diferit, la urma urmei fără nici un regret, eu refuz sa ascult manele, nu găsesc nimic în mizeria aia de muzica și totodată refuz și grupul social corespondent acestui tip de muzica. MUZICA ?!?
Dar nu pot sa nu observ ca prin simplitate sau educație, nu pot diferenția, ei nu sunt ca triști noștri care permanent se străduie sa fie cât mai opulenți, ce fac paradă că-s împliniți prin consumismul lor ridicat la... Cine a trecut prin orice mall în Romania, știe la ce ma refer.
Am auzit chiar o povestire de la un yemenit care a studiat în Romania, cum ca pe el nu-l interesează joburi bine plătite la vecinii saudiți, pentru ca lui nu-i trebuie bătaie de cap ca sa câștige bani. E prea putin oricât ar fii ei de multi. Normal ca m-am gândit rapid la o suma în cap și am concluzionat ca-l corup ușor.
Dar omul era sincer. Am simțit asta în privirea lui. Și deseori în privirea lor simt sinceritatea.
Cam atât de aici, de la corespondentul blogărilor din sudul vestul Arabiei, e târziu acum, ținem legătura.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu