Ion Tiberiu: Scrisoare către mama

   Saru' mana!

   M-am gândit dacă te deranjează că-ți scriu aici. Intenționam sa trimit o vedere, dar n-am făcut-o... Am întrebat pe unde e posta pe aici, mi s-a răspuns, dar nu am reușit să o găsesc. Cutii poștale sau timbru, no way să găsești pe aici, oricum poșta a cam murit în opinia mea.
Dacă trimeteam e-mail pe adresa lui Seba cam tot aia era, asa ca am pus-o vizibilă pentru toată lumea, așa afli și că mai sunt și alte povești, scurte și divangante e adevărat.

   Îmi e dor de tine! Tu și Miruna îmi lipsiți cel mai mult din peisaj. Ah!!! merci frumos ca ai avut grija de Billy pana sa pleci în Londra. La el mă gândesc cu tristețe chiar, mă doare că el sigur n-a înțeles unde mă duc.

   Nu am știut ca te duci direct la botezul lui Luca, dabia astept să-mi povestesti! Si-i salut si pe toti cei de acolo, Cris, Seba si Mady.
Până atunci încep eu sa depăn!

   Pe aici e bine și frumos, m-am acomodat foarte repede și chiar sunt înmărmurit când am observ că s-au dus 3 săptămâni. Timpul trece degrabă pe aici și nu pot sa zic ca m-am obosit cu munca. Lucrez noaptea pentru ca am ajuns exact la început de Ramadan si oamenii de aici pentru ca nu pot mânca, bea, ziua sunt nevoiți să doarmă. Așa că mie mi-a convenit, dorm ziua pe lumina și hălădui noaptea. Și nu-s obosit absolut deloc!
Oricum ziua e cald aici. Adică chiar cald! și culmea e ca ziua e cât de cât bine, că pe noapte e mai răcoare, dar e umiditate 100%, a.î. ai senzația ca respiri aerul dintr-o cabina de duș.

În schimb locurile sunt frumoase de-ți vine sa rămâi aici. O sa vezi si in poze, oraselul in care stau aici e un soi de cartier al Adenului, chit că e la 28 km. Suntem legati cu o sosea foarte buna si mare. Ajung deseori in 15 minute in oraș unde cum mai scriam pe aici, ai tot „confortul” din civilizația noastră.

   Relieful e vulcanic. Cândva Dumnezeu s-a „jucat” cu focul pe aici. Un desert plat ca-n palmă cu diverse stânci semețe, unele cu fețe drepte , altele cu piscuri, moțate și toate astea destul de înalte, cam 30-80 m. Zona d.p.d.v. geologic e tânăra, vântul nu a erodat mare lucru încă, iar în unele locuri vezi clar cum s-a întărit lava, vezi bucăți de roca mai vechi capturate de lavă.
   Dacă geologic e tânăr tărâmul, istoria zonei e veche binicel. De prin Vechiul Testament e povestit locul asta; legenda lui Cain si Abel se pare ca-i din zona asta: asa că Adenul e cumva de la Adam și Eva.

   Am început să pot sa gândesc în engleză, slavă Domnului mare lucru. Nu vorbesc eu nici măcar bine, dar sunt pe drumul cel bun.
Azi am comandat la restaurantul din zonă un „ fast fud, teică-uei” ceva mâncare de cartofi cu ficați de pasare, specific local. Mă gândesc deja la a doua ranitidină dar mi-a plăcut. Mâncărurile de aici sunt pline de tot soiul de condimente orientale, unul dintre condimente fiind certat grav cu gusturile mele, d-aia nici nu prea mănânc gătit de ei.
   Cei de aici mănâncă deasemenea și multe prăjeli, dar se satură cu mult mai putin decât noi. Porția e 1/3 din cantitatea obișnuită în europa, iar pâinea e unsoi de turtă. Chiar mai asemănătoare cu o clătită. Minunat e ca „pâinea” de azi era împachetată în ziar!
Mi-au dat farfurie de unica folosință, tacâmuri, dar pâinea era în ziar iar mâncarea în pungă. Asta pentru ca oamenii de aici sunt de cele mai multe ori departe de obiceiurile noastre. E destul de multă mizerie făcută de oameni aici. Ca peste tot, numai ca aici nu strânge nimeni.
Evoluția parcă a uitat să mai treacă pe aici, cu toate că în genere nu sunt nici mai răi și nici mai buni decât ai noștri. Au ei un dinte pentru noi, dar și pentru ca noi îi tratam deseori cu aroganta și un aer superior... Chiori în țara orbilor!, ce sa zic.



Nu știu ce sa-ți mai zic, o sa mai pun pe aici niște poze. Să ne vedem sănătoși în iarnă!