Lacustra

De-atitea nopti aud plouând, 
Aud materia plângând...
Sunt singur, și ma
duce un gand
Spre locuințele lacustre.


     Mereu m-am întrebat ce ar fi scris Bacovia dacă era în insulele Maldive. Într-un loc fără toamna și întristare, acolo unde Eden-ul a fost definit. Ascult ploaia de afara, știu ca se va transforma în ninsoare și ma întreb...
Ma întreb dacă am tras podul de la mal. Poate ca spun asta pentru ca sunt în Buzău. Sau poate pentru ca sunt într-un cartier de țigani. Sau poate sunt doar în Buzău!


    Nu am mai activat aici. Nu știu de ce, Nu știu unde și în mod cert nu știu când voi mai avea ceva de spus. Poate într-un mod întâmplator am ajuns sa simt ca trebuie sa-mi exprim părerea în seara asta. Sau poate pentru ca am reușit sa vorbesc azi cu un bun amic ce a rămas în sudul Arabiei. Acolo lucrurile sunt cum le-a lăsat El, aici cum le-am lăsat. 
   Am vrut sa scriu despre ceva experiențe triste cu CFR-ul. Le știți!
   Am adăugat încă o pauza. 




In multe nopți m-aud cântând
In altele doar fedonand...
Sunt singur,
Dar îmi vin în gând
Doar locuințele lacustre






    

Filozofie 5 la kg

     Hawking afirma:"Nu se poate dovedi că Dumnezeu nu există, dar știința îl face pe Dumnezeu să fie inutil" după care completează : "Legile fizicii pot explica universul fără să fie nevoie de un creator în această ecuație".

      Normal ca o asemenea afirmație nu poate scăpa fără câteva tone de replici. Una dintre ele am citit-o astăzi pe o rețea de socializare printre comentariile unui prieten. Este replica data chiar de Papă : ”Știința nu poate explica sensul vieții”.

      A comentat deasemenea și domnul Dan Negru afirmația scandaloasă a lui Hawking. Nu ar trebuii să îmi permit, dar uite ca o fac și eu!

      Ce e clar în știință e că, la fel ca-n matematică, ea era acolo dinainte sa o descoperim noi. Și ăsta e și motivul pentru care spunem că ”descoperim” și nu că inventăm. Pentru ca toți conștientizăm că legile fizice existau, și vor exista oricând. Sunt independente de apariția sau evoluția universului. 

Repet: aceste legi complicate pe baza cărora existam sunt un soi de material genetic al acestui univers, adică a tot ce cunoaștem ca există. Și cum regulile astea sunt dinaintea big bang ului și poate au mai condus încă câteva alte universuri, atunci trebuie căutată natura lor. 

Dacă la ființele vii, am descoperit informația stocată în materialul genetic, se pare ca în fizică legile nu se afla în intimitatea atomului divizat în electroni, quarci, neutrino, etc.

S-a lansat ipoteza ca ele nu rezidă in spatio-temporabilitatea universului cunoscut, mai ales că ele au o viată lejer infinită. 
Asta e și direcția spre care vreau sa arat: Regulile sunt oriunde, oricând. O dimensiune favorabilă mie celui care vrea sa localizeze Divinitatea. 


Eu cred că Divinitatea e arhitectul suprem. Am spus cred. Nu știu! Și un ateu crede, pentru că, de știut nu știe nimeni! 


Ce treaba are Hawking cu credința? încă unul care afirmă că el crede că nu crede nimic. Chiar dacă nu se poate dovedii. Inutil era și comentariul


Ah! uitam! Sensul vieții e sa câștigăm țărmul sfânt din Ierusalim... sau să-i ardem pe eretici... sau doar pe aia mici...

postare din parcare

Stau pe marginea drumului, în mașină. Stau aici pentru ca aici e internet wireless.
In jurul mașinii cineva matura cele câteva frunze și nisipul adus de vânt. In oglinda retrovizoare vad apa verzuie a marii. Împing ușor maneta schimbătorului în viteza I și mișc mașina 3 metrii mai in fata. Măturătorul îmi ridica mana în semn de mulțumire, eu ma uit la viteza cu care încarc un nou album din Placebo. Ma uit și la indicatorul de baterie 65%...

Aici e încă vacanta, plaja e plina de oameni. Eu încă postez din mașină. Mulțumire sinceră pretutindeni.
Mie mi se termină bateria totuși.
http://www.youtube.com/watch?v=olpd0Nkn6h8&feature=related

Scrisoare către mama

                                                           Saru' mana!


             M-am gândit dacă te deranjează că-ți scriu aici. Intenționam sa trimit o vedere, dar n-am făcut-o... Am întrebat pe unde e posta pe aici, mi s-a răspuns, dar nu am reușit să o găsesc. Cutii poștale sau timbru, no way să găsești pe aici, oricum poșta a cam murit în opinia mea.
Dacă trimeteam e-mail pe adresa lui Seba cam tot aia era, asa ca am pus-o vizibilă pentru toată lumea, așa afli și că mai sunt și alte povești, scurte și divangante e adevărat.

       Îmi e dor de tine! Tu și Miruna îmi lipsiți cel mai mult din peisaj.  Ah!!! merci frumos ca ai avut grija de Billy pana sa pleci în Londra. La el mă gândesc cu tristețe chiar, mă doare că el sigur n-a înțeles unde mă duc.

       Nu am știut ca te duci direct la botezul lui Luca, dabia astept să-mi povestesti! Si-i salut si pe toti cei de acolo, Cris, Seba si Mady.
Până atunci încep eu sa depăn!

       Pe aici e bine și frumos, m-am acomodat foarte repede și chiar sunt înmărmurit când am observ că s-au dus 3 săptămâni. Timpul trece degrabă pe aici și nu pot sa zic ca m-am obosit cu munca. Lucrez noaptea pentru ca am ajuns exact la început de Ramadan si oamenii de aici pentru ca nu pot mânca, bea, ziua sunt nevoiți să doarmă. Așa că mie mi-a convenit, dorm ziua pe lumina și hălădui noaptea. Și nu-s obosit absolut deloc!
 Oricum ziua e cald aici. Adică chiar cald! și culmea e ca ziua e cât de cât bine, că pe noapte e mai răcoare, dar e umiditate 100%, a.î. ai senzația ca respiri aerul dintr-o cabina de duș.

În schimb locurile sunt frumoase de-ți vine sa rămâi aici. O sa vezi si in poze, oraselul in care stau aici e un soi de cartier al Adenului, chit că e la 28 km. Suntem legati cu o sosea foarte buna si mare. Ajung deseori in 15 minute in oraș unde cum mai scriam pe aici, ai tot „confortul” din civilizația noastră.

        Relieful e vulcanic. Cândva Dumnezeu s-a „jucat” cu focul pe aici. Un desert plat ca-n palmă cu diverse stânci semețe, unele cu fețe drepte , altele cu piscuri, moțate și toate astea destul de înalte, cam 30-80 m. Zona d.p.d.v. geologic e tânăra, vântul nu a erodat mare lucru încă, iar în unele locuri vezi clar cum s-a întărit lava, vezi bucăți de roca mai vechi capturate de lavă.
        Dacă geologic e tânăr tărâmul, istoria zonei e veche binicel. De prin Vechiul Testament e povestit locul asta; legenda lui Cain si Abel se pare ca-i din zona asta: asa că Adenul e cumva de la Adam și Eva.

        Am început să pot sa gândesc în engleză, slavă Domnului mare lucru. Nu vorbesc eu nici măcar bine, dar sunt pe drumul cel bun.
 Azi am comandat la restaurantul din zonă un „ fast fud, teică-uei” ceva mâncare de cartofi cu ficați de pasare, specific local. Mă gândesc deja la a doua ranitidină dar mi-a plăcut. Mâncărurile de aici sunt pline de tot soiul de condimente orientale, unul dintre condimente fiind certat grav cu gusturile mele, d-aia nici nu prea mănânc gătit de ei.
     Cei de aici mănâncă deasemenea și multe prăjeli, dar se satură cu mult mai putin decât noi. Porția e 1/3 din cantitatea obișnuită în europa, iar pâinea e unsoi de turtă. Chiar mai asemănătoare cu o clătită. Minunat e ca „pâinea” de azi era împachetată în ziar!
Mi-au dat farfurie de unica folosință, tacâmuri, dar pâinea era în ziar iar mâncarea în pungă. Asta pentru ca oamenii de aici sunt de cele mai multe ori departe de obiceiurile noastre. E destul de multă mizerie făcută de oameni aici. Ca peste tot, numai ca aici nu strânge nimeni.
Evoluția parcă a uitat să mai treacă pe aici, cu toate că în genere nu sunt nici mai răi și nici mai buni decât ai noștri. Au ei un dinte pentru noi, dar și pentru ca noi îi tratam deseori cu aroganta și un aer superior... Chiori în țara orbilor!, ce sa zic.

    


Nu știu ce sa-ți mai zic, o sa mai pun pe aici niște poze. Să ne vedem sănătoși în iarnă!

Din cartier

Din zona in care lucrez

prima saptamana (amintiri din copilarie)

Am făcut o săptămâna de când sunt aici. Am avut parte de experiențe noi, cum ar fi spălatul la mașina de spălat manuală. Celor ce nu știu ce-i asta, nu ma obosesc sa le explic, oricum nu-i interesează. Ah!!! și n-am cuptor cu microunde! Unde dracu poate ajunge promisiunea de lume modernă, dacă nu-mi pot iradia zilnic fiecare particulă de mâncare? Eh, în fine!

Am promis ca voi continua "aventurilii"și asa voi face!

Spuneam data trecută de Somalia. E țara care își împușcă semenii care îndrăzneau să se uite la meciurile de fotbal ale campionatului din africa de sud. Este deasemenea țara care aduce nesiguranță în transportul maritim din zonă.

Nu este cazul aici! Dar se simte apropierea.

Din africa de est s-a importat consumul de Khat. Este un obicei general pe aici consumul regulat și parcă fără frână. Consum la volan, consum la munca pe schelă, pretudindeni. E drept sunt și abstinenți, dar destul de rar vezi asa ceva.

La ei consumul se face prin mestecarea frunzelor un timp îndelungat și trecerea subiectului în ușoară euforie și deasemenea au efect energizant. La noi se consuma prin inghitire, se bea adica. E alcool nu va speriati! Aici n-au stiri la ora 5, nu stiu efectele de Khat.

Nervozitate, agitație, neliniște, pierderea poftei de mâncare... semne clare ale dependentei de... internet! Cam asta s-a simțit pe aici prin vila pe la noi în perioada postului de internet, provocat de terțe cauze (ultimele 3-4 zile).

În mod voit am amestecat poveștile, chiar m-am amuzat gândindu-ma dacă nu cumva lăsasem subiectul deschis în așteptarea penei de comunicare... nu-s dispus să conectez poveștile și lăsând ridicolul la o parte, am reflectat mult dacă o pot încadra la dependenta, la urma urmei e la mijloc nevoia de comunicare.

Am schimbat nevoia unui telefon mobil cu semnal cu nevoia unui PC conectat. De demult am renunțat și la TV în favoarea aceluiași aparat.

Cu buricele degetelor mângâind ușor tastatura, cu ochii pironiti in monitor și cu urechile ciulite la sunetele scoase de aceeași mașinărie, acuz ca sa ma pot scuza.

Civilizația asta, într-un mod greu de înțeles pentru noi, nu se stratifica social în funcție de posibilitățile materiale. Întâlnești în același grup directori cu simpli muncitori, cum am văzut eu, greu chiar foarte greu fiind sa descoperi persoana importanta din gloata.

Spun greu de înțeles pentru ca noi, practicanți de shopping și purtători "discreți" ai unor valori deseori proporționale cu multiplii de $$$, nici nu consideram obiceiul asta ca fiind unul civilizat.

...Ma gândeam ca nici eu nu-s diferit, la urma urmei fără nici un regret, eu refuz sa ascult manele, nu găsesc nimic în mizeria aia de muzica și totodată refuz și grupul social corespondent acestui tip de muzica. MUZICA ?!?

Dar nu pot sa nu observ ca prin simplitate sau educație, nu pot diferenția, ei nu sunt ca triști noștri care permanent se străduie sa fie cât mai opulenți, ce fac paradă că-s împliniți prin consumismul lor ridicat la... Cine a trecut prin orice mall în Romania, știe la ce ma refer.

Am auzit chiar o povestire de la un yemenit care a studiat în Romania, cum ca pe el nu-l interesează joburi bine plătite la vecinii saudiți, pentru ca lui nu-i trebuie bătaie de cap ca sa câștige bani. E prea putin oricât ar fii ei de multi. Normal ca m-am gândit rapid la o suma în cap și am concluzionat ca-l corup ușor.

Dar omul era sincer. Am simțit asta în privirea lui. Și deseori în privirea lor simt sinceritatea.

Cam atât de aici, de la corespondentul blogărilor din sudul vestul Arabiei, e târziu acum, ținem legătura.

P.S. Am ținut în draft peste o săptămâna postarea asta. Daca nu o lăsam acum, o ștergeam. Nu prea am povestit cu tragere de inima, pentru ca aici am intrat în perioada de acomodare și m-am dezumflat un pic.

Am dat totuși ca și asta face parte din poveste!

Las' ca trece, haide Steaua!

Aden in culori

Mai puține cuvinte, mai multe imagini.

ziua 2-5

Am tot încercat sa scriu zilnic. Am destule de spus, fiecare zi pe aici pare o mică aventură.

Am spus ca merită începută povestea cu un mic curs de geografie şi cultură generală despre Yemen. Şi am încercat asta:

" Lucrare de control

Yemenul este o ţară din peninsula arabică. Cea mai sudica tară a peninsulei, cu urmatorii vecini: Omanul la est şi Arabia saudită pe partea nordică. Vestul si sudul ţării sunt imprejmuite de marea roşie respectiv golful Aden. Pe partea cealaltă a marii Roșii, la distanta mica (aproximativ 200 250 km) se afla Eritreea (habar n-aveam de existenta ei), Djibouti si Somalia (pe partea cu golful Aden) Toate aceste tari sunt in Africa, cornul Africii mai exact.

Relieful este muntos, si desertic. Stânci si nisip în general. Ca suprafaţă e de două ori mai mare ca România (2,2x) a 49-a tară din lume ca suprafaţă. Capitala este Sana´a ..."

N-am mai continuat. Scrie mai bine pe wikipedia despre țară. Acolo veți afla că aproximativ 18% din yemeniţi trăiesc cu 1,5 $/zi. Nu și unde stau eu. Aici câștigă intre 200 şi 500 USD /lună. Adică tot o gramadă... am considerat importantă informaţia pentru că definește nivelul de trai.

Plictisit de informații generale, am trecut la:

"Aventuri in Yemenia

Ziua 2

Trezirea dis de dimineața a fost dificilă. Asta şi pentru că cei de la recepție au înţeles 4:30 in loc de 5:30. Un fleac. Ciuruit de somn, am început ultima zi a călătoriei spre Aden. Sana´a capitala Yemenului este la aproximatix 2300 m altitudine, motiv pentru care temperatura de dimineata, ca si seara dealtfel era foarte scazută. Am experimentat in Yemen 17°C in mijlocul verii! ".

Hai frate... prea multa informație personală...

Repet, e sărăcie pe aici. Aden-ul chiar dacă e un oraș vechi de multe mii de ani, timpul parcă l-a conservat. E o lume pe care multi dintre noi o refuză. Şi nici nu pot să nu le dau dreptate. Pot ușor renunța la un anumit grad de confort, atâta timp cât minimul necesar e îndeplinit.

Confortul pe care-l am în casa în care locuiesc, mașina pe care o folosesc îndeplinesc o parte din aceste condiții. Nevoia de consumism îmi este satisfăcută prin Mall-al aflat la scurta distanţă de casă.

Dar pe strazi e mizerie... aerul fierbinte si permanent umed, marea care ma inconjuoară formează şi intreţin un miros dulceag, greoi.

Adenul a avut ultima perioada de glorie, atunci când s-a inaugurat canalul Suez. Atunci traficul maritim dinspre Mediterana si-a făcut loc spre oceanul Indian, scurtând un drum ce presupunea ocolirea întregului continent African. Portul Aden a devenit un important nod. Asta i-a atras pe englezi.

Ei au construit Little Aden, micul orășel în care sunt, in jurul unei rafinarii. După ce rafinaria a scos destul profit, au plecat englezii.

Nu foarte demult, în 1967. După englezi, au staţionat ceva vreme si ruşii. Nu cred ca astia au facut ceva, cert e că yemeniţii împrumută multe de la somalezi, chit ca-i privesc ca pe niste cersetori.

sfarşitul primei părţi.

P.S. multumesc lui Mihai care ma incurajează să umplu spaţiul virtual cu incă o găleată.

Pentru incurajarea acestui obicei, apasati tasta "Comentaţi"